Nathaniel Adams Coles, nascut pe data de 17 martie 1919 in Montgomery, a fost unul dintre cei mai de succes cantareti de pop cu toate ca a fost contemporan cu artisti ca Frank Sinatra, Perry Como si Dean Martin.

Si-a petrecut peste un deceniu din viata in postura de celebru pianist de jazz, capabil de a conduce propriul lui grup. A compus peste 100 de piese si mai mult de douazeci de albume ce au ajuns fruntase in clasamente pop intr-o perioada de timp relativ scurta (mai putin de 20 de ani), realizari care l-au plasat doar in spatele lui Frank Sinatra (unul dintre cei mai de success cantareti pop ai acelei vremi). Legat de data lui de nastere, 17 martie 1919, nu s stie daca aceasta este data lui de nastere adevarata, deoarece, fiind un copil de culoare, nu a avut un certificat dobandit la nastere, ci aceasta data a fost stabilita luandu-se ca reper, ca in aceeasi data, a fost serbata ziua Sfantului Patrick ( anul 1919 a fost stabilit ca fiind corect de catre biograful Daniel Mark Epstein, care a studiat recensamantul din 1920). La varsta de patru ani, Nat impreuna cu familia, s-a mutat in Chicago, unde tatal sau a devenit predicator in cadrul Bisericii Baptiste. 

a si fratele sau Eddie ( care a devenit basist), Cole a fost inca de mic interesat de muzica. Stia sa cante la pian, fiind initiat chiar de mama sa. Ca si adolescent, a pus bazele unui grup ce a purtat mai multe denumiri . La varsta de 15 ani a renuntat la scoala, implicandu-se total in muzica. In 1935, fratele sau Eddie care sustinea turnee cu Noble Sissle’s, s-a intors in Chicago, unde, impreuna cu Cole, a dat nastere propriul lor sextet. Pe 28 iulie 1936, sub titulatura de Eddie Cole’s Swingsters, au inregistrat doua piese pentru Decca Records. In aceeasi toamna, au fost angajati sa interpreteze in cadrul muzicalului de la Broadway Shuffle Along, musical destinat si interpretat de catre artisti de culoare. Spre deosebire de fratele sau, Nat a ramas in castingul acestui show, cand echipa a plecat intr-un turneu de promovare a showului. Probabil ca aceasta decizie a fost influentata si de prezenta prietenei lui Cole, Nadine Robinson, cu care s-a casatorit pe 27 ianuarie 1937, in Michigan. Turneul s-a incheiat in mai 1937, in Los Angeles.

Cole si sotia sa au ramas sa traiasca in Los Angeles, impreuna cu matusa lui Cole. Ca si activitate muzicala, Cole infiintase un grup, ca apoi sa cante solo, la pian, prin cluburile Los Angelesului. Pa cand interpreta, in vara lui 1937, Café Century, a fost remarcat de care managerul al Swanee Inn. Impreuna cu chitaristul Oscar Moore si cu basistul Wesley Prince, acestia debutand in aceea toamna sub numele de King Cole Swingsters, ca apoi sa isi schimbe numele in King Cole Trio.n In septembrie 1938, deja incepusera sa transcrieri radiofonice, aceastea nefiind initial destinate lanasrii comerciale . In 1391 si 1940, au facut inregistrari ocazionale pentru marci neinsemnate. La finele anilor ’40, au semnat un contract cu Decca Records, iar piesa lor “ That Ain’t Right(1941)a ajuns numarul unu in topul revistei Billboard, Harlem Hit Parade, pe data de 30 ianuarie 1943. In aceeasi perioada, Wesley Prince paraseste grupul si va fi inlocuit de catre Johnny Miller. Urmatorul single al trioului, “ All for You”, a fost inregistrat sub marca Excelsior, in octombrie 1942. Albumul de debut al trioului, lansat sub sigla Capitol Records, intitulat The King Cole Trio, a fost lansat in toamna anului 1944 si continea opt titluri, dintre care doar trei cu vocea lui Cole. In momentul in care a luat nastere primul top Bilboard al albumelor, pe 24 martie 1945, The King Cole Trio a ajuns numarul unu , pozitie ocupata timp de 12 saptamani. Dupa ce si-au indeplinit indatoririle de invitati in emisiunea radio a lui Bing Crosby, Kraft Music Hall, trioul impreuna cu pianistul Eddy Duchin, a fost angajat sa gazduiasca showurile pentru vara, showuri ce inlocuiau emisiunile lui Bing Crosby, timp de 13 saptamani, incepand cu 16 mai 1946.
 

Pe 17 August 1946, The King Cole Trio, Volumul 2, a ajuns numarul unu . In urmatoarele cinci zile, au inregistrat doua cantece ce au marcat succesul lor in muzica pop, “ The Christmas Song( Merry Christmas to You)”- a urcat pe pozitia a treia si s-a vandut in milioane de copii in preajma sarabatorilor, fiind inregistrat pe 19 august 1946 si “(I Love You) For Sentimental Reasons” (aceasta fiind prima piesa a lui devenita numarul unu intr-un top pop, pe 28 decembrie 1946). Si o data cu aceste succces, trioul a obtinut propria emisiune radio,intitulata King Cole Trio Time, ce avea ca durata 15 minute si se difuza duminica dupa-amiaza (debutul acesteia a avut loc pe 19 octombrie 1946 si a avut ca timp de viata pana in aprilie 1948). Pe 22 August 1947, grupul a inregistrat, cu ajutorul unei orchestre, piesa “ Nature Boy”, ce a ajuns numarul unu din prima saptamana de la lansare, pe 8 mai 1948 fiind rasplatita si cu discul de aur.

Au urmat din nou schimbari in componenta trioului; in octombrie 1948, Oscar Moore, chitaristul grupului, a parasit trioul, fiind inlocuit de catre Irving Ashby, urmand ca, in august 1948, si basistul Johnny Miller sa paraseasca grupul, fiind inlocuit de catre Joe Comfort. Ca un plus la schimbarile din cadrul trioului, in februarie 1949, s-a alaturat acestuia si percutionistul Jack Constanzo. Deorece, o data cu venirea lui Constanzo, trioul nu se mai putea numi trio (erau 4 membri), acesta si-a schimbat denumirea in “ Nat King Cole & the Trio”. Pe plan sentimental, Cole divorteaza de sotia sa in martie 1948, si se casatoreste cu cantareata Marrie Ellington, printre copii lor numarandu-se si Natalie Cole, care mai tarziu va deveni si ea cantareata. P 8 August 1950, Nat King Cole a inregistrat piesa “ Mona Lisa”, piesa ce a devenit al treilea numar unu in topul pop, find premiata cu discul de aur. In acelasi an, in septembrie, a sustinut primul lui turneu international, in Europa, iar succesul a inceput sa capete proportii uriase, oferindu-se contracte cu cele mai prestigioase cluburi de noapte si concerte in cele mai respectabile sali de concert din marile orase din America, vizite in Europa, America Latina si Estul Indepartat.

Pe 25 iunie 1951, Cole a reusit sa dea din nou lovitura pe plan muzical, cu piesa “ Too Young”, care  a ajuns numarul unu in topul pop si a fost premiat cu discul de aur. Piesa urmatoare, “ Unforgettable”, a reusit sa ocupe doar locul 12 pe 2 februarie 1952, dar a ramas una dintre piese de referinta ale lui Cole( in 1991 o versiune de-a piese realizate de care Natali Cole impreuna cu vocea inregistrata a lui Nat Kijng Cole a obtinut premiul Grammy pentru Piesa Anului, primid si discul de aur).

 Pe langa cariera de muzician, artistul si-a exprimat si interesul pentru actorie, prin acceptarea unor roluri in filmele The Blue Gardenia, Small Girls, Song for a Banjo(1953).

In toamna anului 1956, nat a devenit unul dintre primii afro-americani care au indeplinit statutul de gazda intr-un show televizat intitulat The Nat "King" Cole Show. Emisiunea a debutat pe 5 noiembrie 1956, avand initial durata de emisie de 15 minute, ca apoi, incepand cu iulie 1957, aceasta sa ajunga la 30 minute. Cole a putut fi urmarit ca si moderator al acestui material televizat pana in decembrie 1957.

Decis sa isi reia activitatea actoriceasca, Cole a aparut in filmul Instanbul and China Get, iar in 1958 a avut poate cel mai important rol din cariera lui de actor, acela de al interpreta pe muzicianul de blues W.C Candy in filmul biografic St. Louis Blues. Sfarsitul activitatii actoricesti s-a produs o data cu ultimul sau rol in Night of the Quarter Moon, in 1959.
In 1960, Cole si-a indreptat atentia catre teatru, reusind sa dea nastere unui muzical destinat Broadway-ului.

In 1962, Cole s-a intors la marea sa pasiune, muzica, reusind sa obtina un alt ‘Top Ten Hit cu piesa " Ramblin Rose". Albumul cu acelasi nume a ajuns si el in Top Ten si a primit discul de platina.

Ultimul Top Ten hit al carierei sale a fost "Tose Lazy-Hazy-Crazy-Days of Summer", in vara anului 1963.
Din pacate in decembrie 1964, Cole a fost diagnosticat cu cancer la plamani, iar in februarie 1965 s-a stins din viata.
Chiar si dupa moarte, Nat King Cole a continuat sa reprezinte un model de inspiratie pentru iubitorii de jazz. 

Neil Leslie Diamond (24 ianuarie 1941, Brooklyn, New York) este un cantaret, compozitor, chitarrist , actor si productor din SUA , foarte charismatic si faimos pentru vocea sa modulata care ii permite sa interpreteze numeroase genuri de muzica , iar textele simple dar pline de poezie , au facut ca muzica sa sa fie usor de inteles , chiar daca trata teme foarte profunde . Este unul dintre cei mai de succes artisti din genul “adult contemporan “ din toate timpurile si compozitiile sale din diversele genuri musicale (rock, R&B, folk, pop, country, gospel, jazz, funk, regaee, balada, sinfónic, etc.) au influentat artisti cum ar fi : The Monkees, Elvis Presley, U2, Frank Sinatra, The Ventures, UB40, Julio Iglesias, Johnny Cash si pe multi alti artisti care i-au interpretat cantecele in jurul lumii .Are de asemeni multi imitatori .

A inceput compunand melodii inca de la varsta de 16 ani , intai pentru a-si putea cumpara o chitara, inspirat fiind de o vizita la o scoala de muzica a canatretului si compozitorului de muzica folk Pete Seeger,.Asa a scris "Hear Them Bells" primul sau cantec. In 1960 si-a inregistrat compozitiile cu ajutorul lui Duel, fiind acompaniat de un coleg de colegiu Jack Packer. Si-au luat numele : Neil & Jack lansand singl-urile "What Will I Do" si "I'm Afraid", cu un sound asemanator cu Everly Brothers, dar fara succes , motiv pentru care isi urmeaza cursurile universitare de medicina pana in 1962 cand primeste oferta de a semna un contract cu Sunbean Music, pemtru industria muzicala de la Brill Building din Broadway.

Anul urmator ii se ofera un contract cu CBS pentru a inregistra 2 single "At Night" y "Clown Town", produse de Tom Catalano, care mai tarziu va fi producatorul sau la casa de discuri UNI, dar acela nu era stilul sau muzical ,incercand sa combine stulul muzical al lui Neil Sedaka cu cel al lui Paul Anka.

Nimic deosebit nu se petrece , compune cantece pentru diversi artisti , culminand in 1965 cu succesul avut de grupul Jay & The Americans cu melodia "Sunday And Me" compusa de Neil . Colegii compozitori ii recunosc talemtul si-l ajuta obtinandu-I o intrevedere cu directorii de la Atlantic Records.

Acestia raman impresionati de Neil dar nu sunt siguri de stilul lui si se decid sa-l recomande lui Bert Berns, recunoscut pentru formarea artistilor “clasici “. Acesta recunoaste in Diamond viitoarea stea , si semneaza imediat un contract pentru Bang Records, unde deasemeni inregistrau The McCoys si grupul lui Van Morrison si Them. Intre 1965 si 1968 inregistra si compuse pentru casa de discuri Bang Records, cantece ca “Cherry Cherry” , "Solitary man" , "You got to me" , "Red, Red Wine" (1966), “Girl, You’ll Be a Woman Soon”, "I Got The Feeling", "Thank The Lord For The Night Time", "Kentucky Woman"(1967) sau "I’m a believer", care a popularizat grupul The Monkees si care a vandut mai mult de 1000000 de copii si a ramas in pe locul intai in TOP timp de 7 saptamani depasind recordul de vanzari stabilit de Elvis Presley si de asemeni incluzand si The Beatles.

De altfel The Monkees au reusit mari succese cu inca 2 compozitii : "Look Out Here Come's Tomorrow" si " A Little Bit of Me A Little Bit of You ". In afara de asta Cliff Richard cu "I'll Come Running" si Lulu cu "The Boat That I Row" confirmara reputatia sa de compozitor de succes si in Marea Britanie.

In 1967, dupa Cashbox, a existat o disputa intre Neil Diamond si Frank Sinatra, pentru nominalizarea “Interpretului nr 1 al acelui an “. In acest an Diamond a vrut sa lanseze o melodie introspectiva pe care a numit-o "Shilo" ca single ,dar Bang l-a refuzat argumentand ca nu avea stilul melodiilor anterioare.Din aceasta cauza Neil a cerut casei de discuri anularea comtractului pentru a putea avea drepturi asupra inregistrarilor melodiilor sale (procesul asupra drepturilor de autor a durat 10 ani ,in final Diamond fiind castigator ).

In 1968, a avut success cu cantecul "New Orleans", si s-a dedicat compozitiei pentru el insusi . Contracteaza o alta casa de discuri UNI (mai tarziu MCA) si semneaza un contract pentru 250.000 dolari pentru 8 albume . Insusi Diamond a recunoscut cativa ani mai tarziu ca CBS, Capitol Records si Warner Brothers i-au facut oferte mai bune ,dar a ales UNI pentru ca era singura care-I lasa libertate in a compune si a inregistra . Ajutat de Tom Catalano, Tommy Cogbill, Chip Taylor, si cu aranjamentele lui Marti Paich si Lee Holdridge, a incorporat aranjamentele orchestrale a inregistrat albume care contrastau cu simplitatea discurilor inregistrate la Bang. Albumele acestei perioade sunt considerate inovatoare si avangardiste pentru acea epoca , in opinia numerosi critici muzicali ai revistelor de specialitate . Asa au aparut succese in serie ca " Two Bit Man-child", "Sunday Sun",¨"Brookyln Roads" (1968), "Sweet Caroline" , "Brother's Love Travelling Salvation Show", "Holly Holy" , "Until It's Time For You To Go" (1969),"He Ain't Heavy He's My Brother" , "Done to Soon " , "Soolaimon", "Cracklin' Rosie" (1970), care a ocupat locul intai in Billboard si s-a vandut in mai mult de de 3 milioane de sigles , "I am I said", "Stones/Crunchy Granola Suite" (1971), "Play me", "Walk on Water", si "Song Sung Blue" (1972), care de asemeni a stat pe locul intai pe lista de vanzari in SUA .

In afara de asta , prima sa casa de discuri Bang, a reluat primele sale inregistrari lansand diverse single-uri . De asemeni in 1968 alte melodii compuse pentru el insusi " My Babe" si "The Boy With The Green Eyes" altfel aranjate musical devin mari succese.

Faimos de asemeni si pentru ca era charismatic si ca aparea adesea life au facut ca albumul "Hot August Night" (1972),sa fie primul album dublu care detine recordul de a obtine vanzari superioare pragului de 2 milioane de dolari , ramanand in lista timp de 243 saptamani consecutiv , pentru 1996 vanzarile mondiale ale albumului depasind 17 milioane de copii . Din acest album melodia "Cherry Cherry" este in top 30 a lui Billboard.

In acelasi an Diamond semneaza cu Columbia Records/CBS pentru o cifra niciodata oferita vreunui alt artist : 5 milioane de dolari . Cu aceasta companie , Diamond a obtinut un nou success in 1973 cu banda sonora a filmului Juan Salvador Gaviota (de Hall Bartlett), pentru care a obtinut Grammy .

In 1974 inregistra albumul "Serenade" cu un slagar ca "Longfellow Serenade" si "I've been this way before" cantece care initial trebuiat sa fie incluse in coloana Sonora a filmului Juan Salvador Gaviota, dar nu au fost gata la timp . De asemeni MCA a editat albumul de succese "And His 12 Greatest Hits", care a castigat numeroase discuri de paltina .

In 1976 a lansat impecabilul album "Beautiful Noise" produs de Robbie Robertson (membru al grupului "The Band") cuprinzand succese ca "If You Know What I Mean", "Don't Think...Feel" si "Dry Your Eyes", pe care il va interpreta Diamond in istorica despartire de The Band, si este inclusa in filmul documentar al lui Martin Scorsese, The Last Waltz.

De asemeni in acest an MCA a editat albumul "And The Singer Sing His Songs" care in mod curios includea material obisnuit si nu hit-uri , dar si acest album si-a gasit bresa sa de public si a castigat un disc de aur . In 1977 a realizat doua speciale pentru televiziune , "Love At The Greek", care reunea cele mai bune din concertele sale date in LA pe parcursul anului 1976, dupa aproape 4 ani in care nu a aparut in public si la sfarsitul lui 1977 "I'm Glad Your Here With Me Tonight", In 1978 a compus si a inregistrat material pentru albumul "The American Popular Song", dar melodia din albumul anterior "You Don't Bring Me Flowers", a fost numarul 1 in topurile cu muzica adulta , iar versiunea inregistrata de Barbra Streisand, fu aleasa de un DJ ca melodia unei intregi stagiuni radiofonice , iar la cererea ascultatorilor s-a inregistrat si lansat si versiunea cantata de amandoi artistii formand un duet "oficial" . Sub aceasta forma si cu acest titlu albumul fu reeditat .

"You Don’t Bring Me Flowers" (1978), versiunea inregistrata in duet cu Barbra Streisand, a reusit sa ocupe locul 1 in lista vanzarilor din SUA si a fost nominalizata si a castigat ca melodia nr 1 a anului 1979 premiul Grammy. De asemeni in 1978 edita albumul "Early Classics", care includea marile succese care le obtinuse la casa de discuri Bang, acum cand a castigat procesul si detine drepturile de autor.Dar nu are timp pentru a administra si o casa discografica, asa ca decide sa comtinue colaborarea cu Columbia CBS.

De asemeni a lansat melodii care au devenit slagare : "Desiree" (1977), "Forever in Blue Jeans" ( ce a fost de asemeni succes pe lista de cantece country) , "Say Maybe" (1978) " The Good Lord Love's You" si "September Morn" (1979). Cantecele : "Sunflower" cu Glenn Campbell si "Let Me take You In My Arms Again" (mare hit de música country) cu James Darren ambele in 1977 l-au confirmat ca un compopzitor de success .

In 1980 participa la realizarea unei noi adaptari a filmului The Jazz Singer de Richard Fleischer, primind 4 milioane de dolari , aceasta fiind cea mai mare suma oferita unui actor debutant. Pentru aceast film a realizat si coloana Sonora ,de aici au iesit succese ca "Love on the Rocks", "Hello Again" si "America". Albumul original a fost editat de Capitol Records, tinand cont ca se terminase contractul cu CBS .

In 1981 semneaza din nou cu Columbia Records, de data asta pentru 30 milioane de dolari .In aceasta perioada apar albumele de success : "On The Way To The Sky" (1981), "Heartlight", "12 Greatest Hits Vol 2" (1982), "Classics The Early Years" (1983) si "Primitive"(1984), din nou intre cele mai vandute discuri .

In 1984 Neil Diamond intra in Songwriter's Hall of Fame , "Headed For The Future"(1986). In década anilor ‘ 80 cantece ca "Yesterday's Songs" ,"Be Mine Tonight", "On The Way To The Sky", "Heartlight" (inspirit de filmul lui Steven Spielberg, E.T.), "I'm Alive", "Turn Around" y "Headed for the Future" sunt pe listele Billboard.

In 1987 a lansat albumul dublu "Hot August Night 2" recopiind sucesele turnelor din 1986-1987. Plecand de la acest album Diamond se focalizeaza pe piata adulta . Dara a-i afecta invre-un fel vanzarea , reusii sa compuna si succesul "I Dreamed A Dream" din comedia muzicala. Mizerabilii

In 1988 , la sfarsitul anului lansa "The Best Years Of Our Lives", produsa de David Foster, si care a fost considerat de multi dintre critici,dar si de multi dintre fani ca fiind unul din cele mai bune albume din acea perioada. 1988 este de asemeni si anul unuia dintre succesele sale "Red, Red Wine" , care ajunge nr 1 in Billboard cu grupul UB40,confirmand, vigoarea de care da dovada in ale compozitiei .

In 1991 lansa "Lovescape", produsa de Peter Asher, in 1992 album de succese cu material inedit , "The Greatest Hits 1966-1992", aduce aminte si-l prezinta generatiilor mai tinere de fani . De asemeni la sfarsitul anului lanseaza "The Christmas Álbum" care ajunge in top ten al lui Billboard, si incepe "In The round Tour",unul din cele mai de succes turnee .

Anul 1995 este unul din cei mai dificili ani pentru Diamond,atat in cariera cat si in viata personala , despartirea dupa 25 de ani de casatorie de Marcia Murphy. Divortul de aceasta fiind considerat unul dintre cele mai costisitoare divorturi .

In perioada anilor 1990-2000 au fost lansate succese ca "Girl You'll Be A Woman Soon" cu Urge Overkill, tema filmului Pulp Fiction, "You Are My Number One" si "I'm A Believer" din filmul Shrek cu Smash Mouth, ii reconfirma calitatea de compozitor .

A lansat "As time goes by" (1998) si "Three Chord Opera" (2001). Albumul sau "12 Songs" (2005) produs de Rick Rubin a primit critici bune si a debutat din pozitiza 4ª ca vanzari in Billboard ceea ce demonstreaza vigoarea sa componistica pe parcursul a 5 decenii . Din acest album , cantecul "Delirious Love", cu colaborarea lui Brian Wilson de la The Beach Boys, a ajuns in top ten si in topurile din numeroase tari ale lumii . Multe din cantecele sale sunt clasice ale radiofoniei mondiale.

En 2005 ocupa pozitia 47 dupa revista Forbes dedicata celor mai “rentabili “artisti si in acelasi an , turneul sau atinse cifra de peste de $73 milioane de dólari , fiind turneul solistic cel mai profitabil .

Pe 9 decembrie 2006 aparu intr-o editie a revistei Billboard cu mai mult de 50 de pagini ce i-au fost dedicate lui si a celor peste 40 de ani de cariera muzicala . In 12 decembrie a lansat o editie de 2 CD din aclamatul sau album "12 Songs".

In anul 2007, apare in revista Forbes intre primii 25 cei mai bine platiti artisti . In principiu pentru 2008 a anuntat un nou turneu mondial si lansarea unui nou album de melodii , intitulat "Home Before Dark". De asemeni in 2008 a participat la programul popular de TV American Idol ca unul dintre mentorii sezonului , la fel ca si Dolly Parton si Mariah Carey.
Inregistrari rare cu Neil Diamond vor aparea pe un nou disc pentru a marca introducerea artistului in Hall Of Fame in martie 2011.Albumul se numeste "Neil Diamond: The Bang Years 1966-1968" si contine 23 de piese scrise si inregistrate la inceputul carierei sale, cand se lupta sa ajunga cunoscut."Am realizat ca mi s-a intamplat ceva ce nu am mai patit pana acum. Piesele mele noi contineau ceva ce niciunele dintre cele anterioare nu au avut... Ma contineau pe mine si viata mea in ele", a declarat artistul.Neil Diamond va intra in Hall Of Fame maine, 8 martie.Discul contine si variantele originale ale unor piese ca "Solitary Man", "Shilo", "Girl You'll Be a Woman Soon" si "I'm a Believer".

Nicu Alifantis, născut la 31 mai 1954, la Brăila din părinți greco-macedonieni[1][2], face studii muzicale particulare și debutează scenic în 1973. Este angajat în 1975 la Teatrul Maria Filotti din Braila și devine destul de cunoscut și iubit de public pentru ca în 1976 Electrecord-ul să-i editeze primul single, Cântec de noapte. În același an se înscrie în ATM.

După armată devine membru al Cenaclului Flacăra, condus de poetul Adrian Paunescu, și participă la majoritatea "întâmplărilor artistice", melodii ale sale figurând pe compilațiile Folk 1 și 2 apărute la Electrecord în 1977 și, respectiv, în 1978. În 1983, la apariția casetei de discuri care marca 10 ani de activitate a cenaclului, Nicu Alifantis este cel mai bine reprezentat cantautor de pe acest album.

Între 1973 - 2002 a susținut 4036 concerte.

În teatru a colaborat cu regizorii: Constantin Dinulescu, Mircea Crețu, Alexandru Tocilescu, Zoe Anghel Stanca, Mihai Radoslăvescu, Sassy Brahim, Eugen Motrici, Cristian Pepino, Cornel Todea, Eusebiu Ștefănescu, Nicolae Scarlat, Sanda Manu, Gheorghe Marinescu, Alexandru Colpaci, Nae Cosmescu, Silviu Purcărete, Eugen Mercus, Liudmila Szekely Anton, Cristian Hadgi Culea, George Bănică, Iulian Ursulescu, Mihai Lungeanu, Dragoș Galgoțiu, Mihai Perșa, Constantin Dicu, Harry Eliad, Anca Ovanez, Gelu Colceag, Dana Dima, Marian Negrescu, Mihai Mălaimare, Gabi Iencek, Radu Dinulescu, Ion Lucian, Mircea Cornișteanu, George Motoi, Daniela Anencov, Alexandru Darian, Ioan Ieremia, Ion Ardeal Ieremia, Cătălina Buzoianu, Emil Mîndru, Vlad Mugur, Silviu Purcarete, Mihai Mănuțiu, Alexandru Hausvater, Mara Pasici, Cornel Mihalache și Alice Barb.

De asemenea a colaborat cu teatrele: Maria Filotti (Brăila), Alexandru Davilla (Pitești), IATC/ATF, Teatrul de Păpuși (Brăila), Teatrul Tineretului (Piatra Neamț), George Bacovia (Bacău), Ion Creangă (București), Dramatic (Ploiești), Dramatic (Galați), Popular (Rîmnicu Vîlcea), de Stat (Oradea), Foarte Mic (București), Dramatic (Brașov), Ion Vasilescu (București), Dramatic (Baia Mare), de Nord (Satu Mare), de Stat (Sibiu), Popular de Păpuși (Rîmnicu Vîlcea), Giulești (București), Mihai Eminescu (Botoșani), Mic (București), Constantin Tănase (București), Popular (Tîrgu Jiu), Național (București), Țăndărică (București), de Amatori (Politehnică, București), ATM, Național (Craiova), Excelsior (București), Urmuz Theatrum Mundi (București), L. S. Bulandra (București), Nottara (București), Național (Tîrgu Mureș), Fantasio (Constanța), Național (Timișoara), Victor Ion Popa (Bîrlad), Metamorfoze (Constanța), SMART (București), Maghiar (Cluj), Ariel (Rîmnicu Vîlcea), Comedie (București), radiofonic, TV.

În 1995 fondează grupul Alifantis & ZAN, ca trupă de studio pentru albumul său "Voiaj". În 1996, după înregistrarea albumului Alifantis "Nichita", ZAN devine o trupă de proiecte din care mai fac parte: [Virgil Popescu (chitară bass, voce)]], Sorin Voinea (keyboars, voce), Răzvan Mirică (chitare el. ac., sitar, mandolină, voce), Relu Bitulescu (tobe).

În aprilie 1999 înființează Fundația Nicu Alifantis cu scopul de a promova "proiecte artistice în care valoarea, forța și autenticitatea vor fi primordiale".

Despre Nicu Alifantis, Emil Brumaru scria:

"Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cîntecul vieții fiecăruia din noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lăsîndu-ne destrămați o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroși, mai teferi, întru poezia-i caldă. În inima mea, toată blîndețea-l simte poet de cînd lumea și-s fericit să o spun și altora. Și s-o repet pînă la îngeri!"